Date privind construcţia Şcolii Superioare de Comerţ din Ploieşti

 

Date privind construcţia Şcolii Superioare de Comerţ din Ploieşti

Eugen Paveleţ

Clădirea fostei Şcoli Superioare de Comerţ din Ploieşti, în care astăzi funcţionează Colegiul Naţional „I. L. Caragiale“, este una dintre cele mai impunătoare din oraş. Iniţiativa construirii unui imobil nou şi încăpător pentru buna funcţionare a Şcolii Comerciale a aparţinut Camerei de Comerţ şi Industrie Prahova.
Primele discuţii privind proiectarea şi devizele de cheltuieli au fost făcute în a doua parte a anului 1922. Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Prahova (D.J.A.N. Prahova) păstrează documentul prin care la data de 25 ianuarie 1923, ora 5, într-o zi de vineri, se convoca o întâlnire, între factorii decidenţi, „pentru a fixa condiţiunile definitive ale licitaţiei pentru darea în antrepriză a localului de Şcoala Comericală” (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 5).
Pentru coordonarea lucrărilor şi strângerea de fonduri a fost înfiinţat un Comitet format din: Nicolae Nedelcovici, preşedintele Cameri de Comerţ; Spirea N. Sorescu, Prefectul judeţului; Gh. C. Fotescu, Primarul Ploieştiului; Dem I. Nicolaescu, deputat; C. Rigu, senator; Dem I. Agraru; ing. A Silberstein; Al. Oprescu, directorul Şcolii Comerciale şi alţii (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 45).
Arhitectul Toma T. Socolescu a avut un rol determinant în construirea şcolii, acest fapt fiind stipulat încă de la începutul lucrărilor prin contractul încheiat de acesta cu Camera de Comerţ. Potrivit acestui act arhitectul trebuia să execute „planurile generale şi speciale” necesare construirii. Acesta trebuia să realizeze:
a) schiţe la scară mică, cu evaluări sumare.
b) proiect de ansamblu cotat, cu plan, faţadă, secţiune, cu estimări de materiale şi costuri şi descriere sumară.
c) devize, caiete de sarcini şi contracte.
d) desene şi detalii de execuţie la scară mare şi mică.
e) „orice fel de planuri, lucrări, calcule sau indicaţiuni ar mai fi necesare” (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 44).
Acelaşi contract stipula că arhitectul trebuia să supravegheze toate lucrările ce urmau să se desfăşoare până la finalizarea şcolii şi să se îngrijască pentru „executarea construcţiei în cele mai bune condiţii tehnice şi economice“, trebuia să verifice situaţile de plată ale executanţilor şi să angajeze un conductor pentru verificarea pemanentă a calităţii lucrărilor. Arhitectul avea atribuţii şi în ce priveşte respectarea siguranţei angajaţilor pe parcursul construcţiei, deoarece „răspunderea eventualelor accidente nu privea în nici un caz pe Camera de Comerţ” (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 44).
Pe toată durata şantierului arhitectul nota într-un registru jurnal al construcţiei toate lucrările executate. Acesta era prezentat săptămânal comitetului ce se îngrijea de verificarea şi aprobarea lucrărilor (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 44 – 45).
Conform aceluiaşi contract onorariul arhitectului era de 3,5 % din toate lucrările ce urmau să fie executate după planurile şi cu supravegherea sa. Documentul stabilea şi eşalonarea plăţilor: 20 000 lei la 17 august 1923; 20 000 lei la 17 noiembrie 1923; 60 000 lei după semnarea protocolului cu Camera de Comerţ.
Pe parcursul lucrărilor arhitectul urma să fie remunerat în cuantum de 2 % sau 3 % din totalul sumelor plătite către constructori, urmând ca la finalul investiţiei să fie achitat şi restul până la 3,5 % din valoarea totală (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 45).
Devizul estimativ al lucrărilor a fost întocmit de arh. Toma T. Socolescu, cel care a întocmit şi proiectul de execuţie şi s-a implicat în coordonarea lucrărilor pe toată perioada construirii, până la darea în folosinţă. Arhitectul a proiectat şi piesele de tâmplărie, interioară şi exterioară, şi elementele de decor, dar şi băncile elevilor.
Potrivit devizului înaintat de Toma T. Socolescu, Camerei de Comerţ şi Industrie Prahova sumele prevăzute pentru lucrările de fundare a şcolii erau:
– 543 477 lei pentru lucrările de săpare a fundaţiilor şi nivelarea terenului (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 24).
– 168 890,75 lei betonul şi pietrişul pentru fundaţii.
– 61 633 lei zidăria de cărămidă presată ce trebuia ridicată până la nivelul pardoselii parterului.
– 1 398 771, 60 lei betonul pentru elevaţii (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 25).
– 839 340 pentru plăci simple de beton (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 28).
– 365 178 lei pentru boiandruci, coloane, stâlpi şi pilaştrii de beton armat.
– 623 504 lei fierul rotund în bare pentru armarea betoanelor.
Valoarea totală a lucrărilor prevăzute pentru această fază de construire, era de 4 012 494.35 lei (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 37).
Camera de Comerţ avea în cont, în anul 1923, suma de 3 000 000 lei pentru constucţia şcolii (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 56). Dintr-o adresă oficială înaintată de Camera de Comerţ către arhitectul Toma T. Socolescu, prin care era înştiinţat că a fost angajat pentru proiectarea şi verificarea lucrărilor de construcţie a şcolii, aflăm că imobilul urma să fie ridicat pe locul cumpărat, cu suma de 1 400 000 lei, de la Iancu Alexiu. Terenul de 7000 mp. era poziţionat pe strada General Dragalina (astăzi str. Gheorghe Doja), colţ cu str. Soarelui (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 56).

Pe parcursul execuţiei costurile edificiului aveau să se mărească substanţial, motivele au fost în principal două: extinderea proiectului şi creşterea preţurilor.
Dintr-o adresă detaliată, înaintată Camerei de Comerţ, datată decembrie 1925, aflăm că pentru realizarea întregii construcţii va fi necesară suma de 55 000 000 lei.
Costurile detaliate ale lucrărilor pe zone construite şi utilită era următorul:
– colţul clădirii – 8 000 000 lei
– aripa centrală din Calea Oilor (astăzi str. Gheorghe Doja) – 15 400 000 lei
– aripa estică – 13 000 000 lei
– sala de serbări – 5 400 000 lei
– locuinţa directorilor – 2 000 000 lei
– sala de gimnastică – 1 700 000 lei
– încălzirea şi instalaţiile termice – 4 500 000 lei
– instalaţiile sanitare – 2 200 000 lei
– instalaţiile electrice – 1 500 000 lei
– exproprieri şi amenajări 1 300 000 lei (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 184 – 185).
Pentru finalizarea lucrărilor a fost analizată propunerea inginerului Alexandrescu, responsabilul de lucrări, de a se contracta un împrumut de 20 000 000 lei.
Printr-o adresă înaintată Preşedintelui Camerei de Comerţ, arhitectul Toma T. Socolescu socotea oportună această propunere (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 27/1926, f. 38 şi f. 40).
În anul 1926 se decide completarea spaţiului şcolii cu o sală încăpăpătoare pentru conferinţe, o sală pentru laborator, cancelarii şi internat. Amenajarea sau construirea acestora urma să se facă pe parcursul timpului în funcţie de sumele disponibile (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 27/1926, f. 37).
Dintr-o adresă trimisă de Camera de Comerţ către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, în anul 1926, aflăm că terenul pentru şcoală a fost achiziţionat în anul 1924, iar construcţia a început în acelaşi an. Până la aceea dată era finalizată aripa din strada Oilor, în timp ce partea estică era „aproape terminată“. Pentru lucrări se cheltuiseră 28 000 000 lei. Ministerului i se solicita contribuţia cu 1 000 000 lei necesari achiziţionării mobilierului, în vederea deschiderii instituţiei (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 28/1926, f. 15).
În anul 1927, datorită măririi şcolii, Toma Socolescu redactează un plan nou al incintei, care prevedea extinderea curţii spre sud şi completarea cu internat şi o sală (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 27/1926, f. 227).

Fondurile necesare au fost asigurate în mare parte de Camera de Industrie şi Comerţ Prahova, dar a fost solicitat şi sprijinul Ministerului Instrucţiunii Publice care a răspuns prompt prin alocarea sumei de 500 000 lei, după începerea lucrărilor (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 58).
Se pare că iniţial se dorea construrea unui imobil cu dimensiuni mai mici, care era compus numai din corpul de clădire situat pe strada Gh. Doja, dar în anul 1924 începe să se contureze întregul complex. Estimările, numai pentru aripa principală aflată în construcţie în 1924, erau de 14 000 000 lei. Camera de Comerţ dispunea la 20.03.1924 de 5 000 000 lei şi pentru continuarea lucrărilor solicită Ministerului Instrucţiunii Publice noi sume (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1923, f. 58).

Lucrările de zidărie

Lucrările de construcţii au fost atribuite unei antreprize conduse de ing. L. Pomponiu. În anul 1924 acesta a întocmit devizele detaliate cu lucrările şi costurile pentru realizarea fundaţiilor la corpul central, cel de pe strada Gheorghe Doja (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1924, f. 2, 3, 28). Pomponiu s-a ocupat şi de ridicarea corpului central şi a părţii cu intrarea principală. Intrarea principală în Şcoala de Comerţ a fost construită câţiva ani mai târziu. Din 1927, datează un deviz de lucrări şi o situaţie provizorie de plată pentru această parte a şcolii (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1924, f. 25 -26).
În anul 1925, lucrările la aripa centrală erau în plină desfăşurare. Aripa de pe strada Oilor (astazi Gheorghe Doja) erau gata la roşu, urmând a se face licitaţiile de execuţie pentru aripa estică a şcolii (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 5).
La 28 iunie 1925 a fost pusă piatra de fundare la aripa estică (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 84).
Au fost numeroase întârzieri ale plăţilor datorate în mare măsură sumelor mari ce trebuiau achitate către prestatorii de servicii şi furnizorii de materiale, într-un timp relativ scurt. La 15 martie 1926 inginerul L. Pomponiu se adresa Camerei de Comerţ cu rugămintea efectuării plăţilor pentru lucrările finalizate. Ultimele tranşe de bani, cele care trebuiau plătite după recepţionarea lucrărilor, erau achitate cu întârzieri (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 28/1926, f. 63 – 64).
Până la data de 15 aprilie 1926 se efectuaseră lucrări de construcţii în valoare de 16 234 624 lei la aripa centrală şi 6 187 471 lei la aripa din stânga. Aceste sume nu includeau instalaţiile şi tâmplăria, care trebuiau achitate separat către executanţi (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 28/1926, f. 116).
În anii 1927 – 1928 au fost construite aripa dinspre est şi colţul şcolii care făcea legătura dintre corpurile central şi estic.
Din anul 1929, în aripa nouă, funcţiona şi internatul, care putea găzduii până la 100 de elevi (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1929, f. 144, f. 170).

Canalizarea, încălzirea centrală şi instalaţiile sanitare

În luna octombrie a anului 1924 a fost întocmit devizul pentru proiectarea şi realizarea canalizării şi încălzirii centrale. De această fază s-a ocupat firma TÖRS & ORMAI din Cluj (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 8/1924, f. 14 – 18).
Oferte pentru realizarea instalaţiilor sanitare au depus mai multe firme. Amintim de Industria Sanitară Română (I.S.A.R.) şi Sulzer Frères din Bucureşti, dar şi reprezentanţa în România a firmei engleze Watson & Youell (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 28/1926, f. 1 – 8, f. 26, f. 32, f. 37).
Dintr-o adresă trimisă către Camera de Comerţ, aflăm că la data de 19 aprilie 1926, conductele necesare pentru instalaţiile de încălzire erau livrate şi urmau a fi montate. Materialele şi lucrările de montaj erau asigurate de firma Sulzer Freres (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 28/1926, f. 75, f. 87).
Instalaţia de ars păcură ce asigura încălzirea părţii estice a localului a fost montată de firma inginerului F. Wyss din Bucureşti (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1929, f. 15). Pentru aceeaşi parte de clădire instalaţiile de încălzire centrală au costat 3 794 950 lei (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1929, f. 92).
Modelele de instalaţii sanitare au fost alese de Toma Socolescu (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 29/1926, f. 1).
Conform devizului întocmit de firma executantă erau livrate: chiuvete de fontă şi porţelan, lavoare, pişoare, cişmele din fontă, robineţi, hidranţi, furtune de stropit. Costul acestora, care includea şi montajul, era de 616 119 lei (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 29/1926, f. 2 – 6, f. 9). Aceeaşi firmă a avut în sarcină şi furnizarea conductelor necesare punerii în funcţiune a instalaţiilor sanitare. Au fost livrate: conducte de scurgere şi aerisire, conducte de apă rece, rezervoare de 5 000 litri. Acestea şi manopera au costat 380 000 lei (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 29/1926, f. 15 – 19).
În dosarul de arhivă se păstrează şi proiectul după care au fost montate conductele şi instalaţiile sanitare. Planurile au fost întocmite de Toma Socolescu şi inginerul specialist Mondenach (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 29/1926, f. 36).

Instalaţiile electrice

Către finalul anului 1924 au fost începute demersurile pentru realizarea instalaţiilor electrice la interiorul şcolii (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 3).
Au fost cerute oferte de la mai multe firme de profil, iar la 20 mai 1926, ora 10 s-a ţinut şedinţa publică pentru selecţia câştigătorului lucrării. Este de remarcat faptul că nu prima preţul ci „…. garanţia şi priceperea D-lor ofertanţi” (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 16/1925, f. 1).
Pentru lucrările la instalaţiile electrice au depus oferte mai multe firme ce-şi aveau sediul în Bucureşti. Amintim de firma VOLTA, firma inginerului I. O. Mayer, firma inginerilor Ilie Popescu şi Gheorghe Creţu şi Compania Electro – Tehnică (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 16/1925, f. 119 – 120, f. 73 – 74).
Planurile şi execuţia instalaţiilor de iluminat ale clădirii au fost contractate cu Compania Generală de Electricitate A.E.G. – Societate Anonimă Română, deşi nu avea oferta cea mai redusă financiar.
Societatea înaintase Camerei de Comerţ încă de la data de 11 februarie 1925, „planurile privitoare la amplasarea instalaţiilor electrice” (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 8, f. 12).
Pentru susţinerea ofertei de preţ, reprezentanţii firmei A.E.G. în România au ataşat la dosar şi o listă cu cele mai importante obiective la care au realizat instalaţiile electrice. Dintre acestea amintim: Palatul Regal Cotroceni, Palatul Camerei Deputaţilor, Ministerul Lucrărilor Publice, Ateneul Român, Teatrul Naţional (Scena), Şcoala Politehnică, Ministerul Industriei şi Comerţului, Palatul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, Banca Comercială toate acestea situate în Bucureşti; în Constanţa lucraseră la Palatul Administrativ, Cazinou şi Palatul Regal; la Buzău au făcut instalaţii electrice pentru Palatul Comunal, iar la Iaşi pentru Teatrul Naţional şi Palatul de Justiţie şi Administrativ (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 16/1925, f. 66 – 67).
Plata lucrărilor a fost eşalonată în patru tranşe a câte 25 % din valoarea totală, în funcţie de etapele parcurse. Totalul costurilor pentru realizarea reţelelor electrice şi montarea surselor de iluminat a fost de 500 000 lei (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 16/1925, f. 129 şi f. 131).
La sfârşitul lunii martie 1929, printr-o adresă trimisă de firma A.E.G., conducerea Camerei de Comerţ era rugată să dispună recepţionarea instalaţiei de curent (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1929, f. 92). Era probabil pusă în discuţie instalaţia din aripa estică a şcolii.

Tâmplăria interioară şi exterioară

În luna martie 1925 erau în curs de perfectare comenzile şi livrările de tâmplărie, uşi şi ferestre. Acestea au fost contractate cu Fabrica de Tâmplărie Artistică – Societate Anonimă Cluj (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 21). Planurile şi dimensiunile uşilor şi ferestrelor au fost întocmite de Toma T. Socolescu şi au fost înaintate spre execuţie în ianuarie 1925 (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 24).
Tâmplăria era făcută din lemn de brad şi ştejar. Din stejar trebuiau făcute ferestrele exterioare şi tocurile de geamuri (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 24 – 25).
Realizarea şi montarea unui număr mare de ferestre şi uşi s-a dovedit o operaţiune anevoiasă ce a întâmpinat numeroase probleme. La 16 aprilie 1925, Comitetul de Construcţie al Şcolii Comerciale, a verificat lucrările de tâmplărie executate de firma clujeană şi a constatat unele nereguli:
– tocurile ferestrelor nu erau executate conform devizului, în întregime din lemn de stejar, ci numai partea ce corespundea giurgiuvelelor din afară
– se constata că fierăria era deformată şi se cerea revizuirea ei
– se cerea firmei de tâmplărie revizuirea preţului de execuţie pentru părţile de tocuri ce nu erau executate din lemn de ştejar conform devizelor aprobate (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 96 – 97).

Ca urmare a cumulării neregulilor în realizarea pieselor de tâmplărie s-a decis ca tâmplăria neexecutată până la aceea dată să fie dată spre execuţie tâmplarilor din Ploieşti (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 97). O parte a tâmplăria pentru aripa estică a şcolii, 202,24 mp, a fost contractată cu firma inginerului Valentin Vais din Ploieşti. Condiţiile erau ca tâmplăria să fie montată pe poziţii şi dată cu ulei fiert (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 98). Preţul nu trebuia să-l depăşească pe cel al fabricii din Cluj, iar plata se făcea în tranşe: 60 % la predarea pe şantier a pieselor, 20 % la montarea pe poziţii şi 20 % la luarea în primire (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 15/1925, f. 99).
Pentru aceaşi aripă stângă a şcolii au fost comandate uşi şi ferestre meşterilor Haralambie Ionescu şi Ilie Rădulescu. Aceştia trebuiau să execute să monteze şi apoi să vopsească 305,46 mp de uşi de brad, 13,76 mp de uşi de stejar şi 130,66 mp de ferestre. Plata se făcea eşalonat după aceleaşi reguli convenite cu ing. Valentin Vais (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 17/1925, f. 1 – 2).
În arhivă se păstrază inclusiv proiectele de detaliu cu uşile şi ferestrele ce trebuiau executate. Acestea sunt semnate de Haralambie Ionescu şi Ilie Rădulescu. Probabil sunt făcute de Toma Socolescu şi înaintate spre execuţie celor doi meşteri (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 21/1928).
Tâmplăria exterioară originală a fost înlocuită după 90 de ani, în cadrul unui proiect mai amplu de restaurare a imobilului. Astfel în anii 2015 – 2016 au fost înlocuite toate ferestrele exterioare, ţinându-se seama de modelele originale.

Portalurile de fier de la intrarea elevilor (Pl. II, 3 – 4 şi Pl. IV, 2) au fost realizate în anul 1926 de către Th. Davidescu din Bucureşti (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 27/1926, f. 1).

Mobilierul interior

Realizarea mobilierului sălilor de curs a fost contractat cu firma braşovenilor CZELL & SEIMEN. Aceştia erau specializaţi în realizarea de mobilier şcolar. Planurile băncilor au fost făcute de Toma T. Socolescu (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 27/1926, f. 124).

Finalizarea lucrărilor

Dacă corpul principal, cel de pe Calea Oilor (azi str. Gheorghe Doja) a fost finalizat probabil în 1926, colţul şi aripa estică au fost finalizate în anul 1929, în timp ce intrarea principală a fost lăsată neterminată până în anul 1937. Probabil lucrările au fost întrerupte de lipsa fondurilor datorată marii crize economice ce s-a făcut simţită începând cu anul 1929.
Internatul a fost dat în folosinţă în anul 1929, în aripa estică a şcolii, proaspăt inaugurată la aceea dată (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 4/1938, f. 51).
În anul 1937 au fost reîncepute lucrările pentru terminarea intrării principale. A fost iniţiată o procedură de scoatere a lucrărilor la licitaţie, termenul de execuţie urmând a fi de şase luni (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 12/1937, f. 1, f. 5). Rămăseseră de executat lucrări de zidărie, cofrarea şi realizarea scării principale, placări cu marmură artificială, tencuieli decorative şi stucaturi la exterior, mozaicurile de la interior, parchetul, tâmplăria interioară, amplasarea jghiaburilor şi burlanelor şi unele lucrări de vopsiorii (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 12/1937, f. 6).
Licitaţia s-a ţinut la data de 30 martie 1937 şi la ea au participat şase firme sau ingineri constructori (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 12/1937, f. 7).
Devizul pentru terminarea lucrărilor a fost întocmit de arhitectul Toma T. Socolescu. Constatăm din analiza tipurilor de lucrări ce trebuiau făcute că majoritatea erau finisaje interioare şi exterioare, precum şi montarea de pardoseli (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 12/1937, f. 14 – 17).
În octombrie 1938, Camera de Comerţ şi Industrie Ploieşti convoca o şedinţă pe a cărei ordine de zi era „chestiunea amenajării curţii Palatului Liceului Comercial de Băieţi“. Atunci a fost luată hotărârea ca amenajarea curţii să fie făcută cu „străjerii stolului acestui liceu“, supravgheaţi şi îndrumaţi de un inginer specialist (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 14/1938, f. 4 – 5).
Toate lucrările de construcţie şi amenajare a curţii interioare a Şcolii Comerciale din Ploieşti au fost finalizate în anul 1938.

Administrarea şi scopul Şcolii Comerciale din Ploieşti

Învăţământul comercial în Ploieşti a fost înfiinţat prin legea dată de Ministerul Instrucţiunii Publice în anul 1864, dar s-a materializat efectiv abia în anul 1871 cu sprijinul material al municipalităţii ploieştene.
Localul nou al Şcolii Comerciale a fost, până în timpul celui de-al doilea război mondial, în administrarea Camerei de Comerţ şi Industrie. Aceasta se ocupa de problemele curente ce priveau întreţinerea şi dotările suplimentare, angajările şi concediile profesorilor şi personalul auxiliar şi cazările elevilor în internat (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 4/1938, f. 49).
În anul şcolar 1938 – 1939 erau în evidenţa şcolii 26 angajaţi remuneraţi după cum urmează:
Personal permanenet
1 director – 5000 lei
1 secretar – casier 1250 lei
1 mecanic – 1250 lei
Personal temporar
1 director de studii – 3000 lei
1 profesor – 2000 lei
5 pedagogi – 600 lei fiecare
1 bucătar – 2500 lei
7 oameni de serviciu – 700 lei fiecare (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 4/1938, f. 49).
Din planul de buget pe anul 1938 – 1939 aflăm că tot Camera de Comerţ achita utilităţile, asistenţa medicală, diurnele şi asigura sumele pentru participarea elevilor şi profesorilor la concursuri (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 4/1938, f. 50).
Conform Regulamentului Şcoalelor Practice de Comerţ, redactat în anul 1929, aceste instituţii aveau menirea de a califica tinerii comercianţi. Cursurile durau trei ani şi principalele materii studiate erau: contabilitatea, studiul comerţului, aritmetica comercială, productologia, limba română, limba franceză, geografia economică, caligrafia.
Cursurile se desfăşurau seara, în timpul săptămânii şi dimineaţa în zilele de sâmbătă şi duminică (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 4/1938, f. 98). La finalul cursurilor se dădea un examen de absolvire şi elevul obţinea o diplomă ce atesta pregătirea în domeniu (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 4/1938, f. 100 – 101).
Şcoala era condusă de Consiliul profesoral şi director (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 4/1938, f. 103).
Salariile tuturor angajaţilor şcolii erau hotărâte de Camera de Comerţ (D.J.A.N. Prahova, fond Camera de Comerţ şi Industrie, Jud. Prahova, Dosar 4/1938, f. 104).

***

Pe parcursul celor 14 ani cât au durat lucrările de construcţie ale şcolii (între 1924 – 1938) au avut loc schimbări de directori la nivelul Camerei de Comerţ, însă proiectul nu a fost abandonat ci dimpotrivă mărit şi dezvoltat.
Prin intermediul arhitectului Toma Socolescu aflăm că: „Palatul Şcoalelor Comerciale de pe Calea Oilor (General Dragalina), încă neterminat, s-a început de fostul preşedinte N. Nedelcovici, fiind vice-preşedinte d. G. Pop. S’a continuat de către d-nii G. Balif şi Fernic, iar acum se termină interioarele colţului, partea cea mai luxoasă a clădirii, subt prşedenţia d-lui G. Duqué ” (Sevastos, 1937, p. 202).
Până în anul 1944, în localul din strada Gheorghe Doja (fostă Oilor) a funcţionat Şcoala Superioară Comercială din Ploieşti.
După bombardarea şi distrugerea unei părţi importante a Liceului „Sf. Petru şi Pavel” (astăzi Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“), în timpul raidurilor anglo – americane din anul 1944, în localul Şcolii Comerciale sunt relocate clasele evacuate din imobilul de pe Bulevardul Independenţei. Este momentul începutului tranziţiei către instituţia de învăţământ ce se va numi după război Şcoala Medie nr. 1 „I.L. Caragiale” (1948 – 1965), apoi Liceul „I. L. Caragiale” (1965 – 1989), iar după 1989, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale” (după http://www.cn-caragiale.ro/istoric.php).

Bibliografie:

Zina Macri, Ionuţ Macri, Toma T. Socolescu. Arhitect român 1883 – 1960, Ed. Caligraf, Bucureşti, 2011.
Mihai Sevastos, Monografia oraşului Ploesti, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1937.

după Zina Macri, Ionuţ Macri, 2011, p. 118.