Documentaţie istorică cu privire la fostul Palat de Justiţie (Palatul Culturii), Ploieşti

Documentaţie istorică cu privire la fostul Palat de Justiţie (Palatul Culturii), Ploieşti

-          categorii de lucrări, societăţi contractante, valoare lucrări

 Drd. istoric Irina Paveleţ

 Pentru oraşul Ploieşti, sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului nostru, a coincis cu o perioadă însemnată din punct de vedere al sistematizării urbane. Construcţia unui nou Palat de Justiţie era considerată ca fiind de primă necesitate. Monografia oraşului Ploieşti prezintă clădirile în care a funcţionat Tribunalul. Cea de a doua, Chestura Poliţiei, unde Tribunalul a funcţionat până la ridicarea noului Palat de Justiţie, a fost proiectat de arhitectul Toma N. Socolescu, tatăl arhitectului T.T. Socolescu.

 Începuturile. Idei de proiecte. Confruntări.

Încă de la începutul secolului, la Ploieşti, s-a pus problema construirii unui nou Palat de Justiţie. La 1911, în cadrul Consiliului General al judeţului Prahova, unde se discuta deja problema alegerii unui teren pentru viitoarea construcţie, s-a luat hotărârea ca Primăria oraşului şi Prefectura să intervină pe lângă Ministerul de Justiţie de la Bucureşti pentru a sprijini construirea Palatului şi a acţiunii de expropriere care ar fi fost necesară. Terenul asupra căruia s-a oprit mai întâi atenţia consilierilor a fost cel de la Griviţa, locul unde mai târziu avea să se amenajeze o frumoasă grădină publică. La cererea Prefecturii, Consiliul trebuia să autorizeze o persoană competentă pentru a ridica un plan al terenului spre a vedea dacă corespunde întinderii necesare construcţiei şi de a întocmi studiile preliminare. Persoana aleasă de consilieri a fost arhitectul Toma T. Socolescu, căruia i s-a dat sarcina de a întocmi un plan de situaţie precum şi studiile necesare. Două luni mai târziu, în 1912, aceste studii erau gata; după întocmirea schiţei de plan şi a memoriului, arhitectul a arătat că terenul era impropriu pentru construirea palatului. Cu toate acestea consilierii aveau păreri diferite, arătând că obiecţiile acestuia erau nefondate, terenul fiind bun, iar construcţia urmând a fi foarte frumoasă. Însă Consiliu judeţului se confrunta deja cu o problema importantă. Terenul de la Griviţa era foarte scump. Nici Prefectura şi nici Primăria oraşului, care era "înglodată în datorii", nu aveau fondurile necesare pentru achiziţionarea acelui teren. Existau mai multe păreri. Majoritatea consilierilor considerau că Ministerul de Justiţie ar trebui să sprijine financiar cumpărarea terenului de la Griviţa. Se avea în vedere însă şi posibilitatea ca Primăriei să-i fie solicitate şi alte locuri pentru construcţie. Unul dintre acestea era locul de pe Bulevard, lângă Spert, un teren frumos, având o suprafaţă de trei pogoane şi unde Palatul de Justiţie ar fi avut o perspectivă frumoasă şi ar fi fost aproape de gară. Consilierul M.P. Oprescu arăta însă că terenul respectiv nu era bun, nefiind central, arătând mai departe "cât priveşte munca domnului arhitect Socolescu care este bine apreciat în cercurile specialiştilor pot să vă asigur că atunci când vom face Palatul de Justiţie îl vom consulta." Un alt consilier era de părere că trebuia ales între locul de pe Bulevard şi cel din Obor, deşi nici acesta din urmă nu era foarte potrivit deoarece doar una dintre parcele (din cele şase în care era împărţit terenul, conform unui plan de sistematizare al zonei) nu era de ajuns pentru noua construcţie. O altă propunere consta în achiziţionarea terenului de lângă vechiul tribunal pentru ca să se poată extinde această construcţie.

 Proiectarea. Începutul lucrărilor.

În acelaşi an, Prefectura Prahova a încheiat un contract cu arhitectul francez Ernest Doneaud pentru întocmirea proiectului unui nou Palat de Justiţie la Ploieşti. La un an după încheierea contractului se pare că au şi început lucrările. Problema terenului pentru noua construcţie fusese rezolvată prin alegerea celui de la Obor. La sfârşitul anului 1915, antrepriza inginerului şef D. Cereşeanu începuse lucrările de săpături ale fundaţiei construcţiei pentru aripa stângă a palatului. Se pare însă că, în condiţiile intrării în război a României, lucrările au fost întrerupte în anul 1916 pentru o mai lungă perioadă de timp.

 Anul 1921.Propunere nouă.

În anul 1921, s-a pus din nou problema construirii acestui palat. Deşi proiectantul fusese angajat şi fundaţiile pentru noua construcţie erau începute Prefectura avea să-i facă arhitectului Toma T. Socolescu altă propunere şi anume aceea a măririi clădirii vechiului Tribunal de pe strada M. Kogălniceanu şi strada Justiţiei. Arhitectul confirma printr-o adresă prefectului înţelegerea avută şi se obliga, prin adresa din 18 aprilie 1921, să întocmească proiectul, devizele şi caietul de sarcini, detalii de execuţie şi supravegherea lucrărilor pentru un onorariu de 5% din valoarea totală a lucrărilor. La 28 aprilie propunea deja cinci variante de schiţe pentru construcţia noului Tribunal "ce doriţi să-l construiţi alături şi în legătură cu cel existent". Variantele erau:  "în stânga actualului Tribunal şi în legătură cu acesta propunea construirea a patru secţii de Tribunal şi Curtea cu Juri cu dependinţele lor, clădire parter şi etaj, care necesita dărâmarea Primăriei Vechi şi locuinţa comandantului pompierilor până lângă prăvăliile ocupate de fotograful Popp (faţada în strada Kogălniceanu);  idem, cuprinzând şi locul ocupat de prăvălia fotografului, deci cu dezvoltare mai mare;  în dreapta actualului Tribunal, în legătură cu acesta propunea construirea tot a patru secţii şi Curtea cu Juri intrând în actualul local. Faţada în strada Justiţiei, se dărâma vechiul local al Circumscripţiei I de Poliţie şi ocupa locul până la Pompieri;    idem, însă mult mai dezvoltată şi necesita deschiderea unei stradele pe aripa dreaptă care să permită luminarea camerelor de acea parte şi deci, o nouă faţadă. De asemenea, se dărâma un colţ al Primăriei Vechi şi grajdurile Pompierilor; idem, dar mai restrânsă şi nu se dărâma decât un colţ din Primăria Veche precum şi localul fostei Circumscripţii I Poliţie, pompierii aşa cum se găseşte şi poate a fi construită şi fără deschiderea stradelei la aripa dreaptă". Preţul cu care se puteau construi varia între 6 şi 10 milioane lei.

La 27 mai 1921, Prefectura Prahova trimitea Primăriei Ploieşti, o schiţă de plan a terenului necesar pentru "mărirea actualului Palat de Justiţie" şi o lună mai târziu trimitea şi o "estimaţiune" asupra terenului şi clădirilor proprietatea comunei Ploieşti solicitat pentru mărirea actualului Palat de Justiţie din strada Kogălniceanu şi strada Justiţiei: teren dinspre strada M. Kogălniceanu, 2600 mp, 600 lei/mp, teren strada Justiţiei, 1663 mp, 300 lei/mp, clădirea cu foişorul de foc cu etaj, 333 mp, 2500 lei/mp, dependinţe Pompieri cu parter, 218 mp, 800 lei/mp, clădirea cu etaj închiriată fotografului, 104 mp, 2000 lei/mp, clădirea cu dependinţe parter 20 mp, 800 lei/mp, clădirea cu parter fostă a Poliţiei 318 mp, 1200 lei/mp.

 Anul 1923

 În anul 1923, se revena la vechiul proiect de construcţie al unui nou Palat de Justiţie şi se renunţa la transformarea vechiului Tribunal. Din adresele schimbate între Primărie şi Prefectură din acel an aflăm că problema terenului era departe de a fi fost rezolvată, deşi din anul 1913 fundaţiile noii construcţii erau deja realizate. În luna mai, Prefectura anunaţa Primăria de intenţia de a reîncepe lucrările de construcţie la noul Palat de Justiţie hotărând ţinerea unei licitaţii la data de 12 iunie. În 8 august 1923, Prefectura trimitea către Primăria Oraşului Ploieşti următoarea adresă: "domnul antreprenor al construcţiei Palatului de Justiţie urmând a aproviziona materialele necesare acestei lucrări şi cum atât fundaţiile, cât şi împrejurimile lor, până în prezent, au servit şi servesc atât pentru depozitarea gunoaielor cât şi ca latrine comercianţilor ce au barăci în jurul acestei construcţii, vă rog să dispuneţi de urgenţă la curăţarea locului de gunoaiele şi dejecţiile depozitate pe teren şi subsolul localului, să se ia măsuri pentru mutarea barăcilor punându-se în vedere arendaşilor acestor barăci să nu mai utilizeze locul construcţiei pentru depozitarea gunoaielor".

Proiectarea

În acelaşi an, în luna septembrie Prefectura Prahova încheia şi contractul pentru proiectul viitoarei construcţii. Acest contract încheiat în 24 septembrie 1923 îl anula pe cel încheiat între Prefectura şi arhitectul Ernest Doneaud din 27 iunie 1912.  Contractul se încheia între Spirea Sorescu, prefect al judeţului Prahova şi arhitecţii Ernest Doneaud, Bucureşti, str. General Tell 16 şi Toma T. Socolescu, Bucureşti. Conform cu acest contract arhitecţii se însărcinau să întocmească planurile, devizele şi caietul de sarcini ale proiectului definitiv pentru construcţia Palatului de Justiţie din Ploieşti pe locul aşa zis Oborul aflat pe stada Câmpinei, conform planului de situaţie; ei vor întocmi proiectul definitiv cu toate planurile necesare spre a se putea continua lucrările începute în anul 1912, aşa cum au fost aprobate de Consiliul Tehnic Superior de la Bucureşti. Prefectura avea să treacă la executarea lucrării şi arhitecţii aveau să supravegheze, să dirijeze şi să controleze această lucrare, să întocmească detaliile de execuţie odată cu avansarea lucrărilor. Pentru o mai bună supraveghere a lucrării arh. Toma T. Socolescu avea să controleze la faţa locului aplicarea întocmai a planurilor de către antreprenori de acord cu arh. E. Doneaud, care va întocmi şi trimite treptat cu nevoile toate planurile şi detaliile de execuţie. La toate contractările se va lua avizul celor doi arhitecţi care vor avea în vedere ca lucrările să se execute de oameni tehnici şi specialişti şi cu bună reputaţie în specialitatea cu care vor fi însărcinaţi. Plata făcută de prefectura Prahova era de 4% din valoarea tuturor lucrărilor şi tuturor instalaţiilor necesare până la terminarea clădirii. Plata onorariului era de 160.000 lei la încheierea contractului, care reprezenta 4% din valoarea în curs de contractare, urmând ca în funcţie de contractarea de noi lucrări să se plătească treptat onorariul către cei doi arhitecţi. Cei doi arhitecţi se obligau ca odată cu ultima situaţie care va constata terminarea tencuielilor să prezinte şi desenele necesare mobilierului şi aceasta fără vreo plată deosebită.

Din acest onorariu, 3% va primi arh. E. Doneaud, care-şi lua sarcina elaborării planurilor, devizelor şi detaliilor, precum şi desenele mobilierului cu toate cheltuielile de personal, material şi deplasări ce necesită aceste lucrări, iar arh. Toma T. Socolescu. restul de 1% şi care avea sarcina supravegherii bunei execuţii şi verificarea situaţiilor antreprenorilor, care vor fi aprobate şi semnate de cei doi arhitecţi.

 Finanţarea lucrării

 Finanţarea lucrării noului Palat de Justiţie a revenit Prefecturii Prahova dar şi Primăriei oraşului Ploieşti. Susţinătorul financiar principal a fost însă Prefectura Prahova aşa cum reiese şi din contractul de proiectare încheiat cu cei doi arhitecţi. Primăria a avut şi ea contribuia ei. Dacă în adresa din 10 martie 1923, Prefectul de Prahova mulţumea primarului pentru sprijinul financiar de 5 milioane pe care l-a acordat, în altă adresă, din 20 noiembrie 1924, acelaşi prefect ameninţa Primăria din cauza întârzierii ajutorului financiar pentru continuarea construcţiei Palatului.

Contribuţiile Primăriei la construcţia noului Palat de Justiţie au fost: în 1929 cu 2.5 milioane lei, în anul 1930 cu 1.5 milioane lei, iar în bugetul pe anul 1931 erau prevăzuţi două milioane lei. La 1930, se arăta că actualul Tribunal era impropriu şi neîncăpător, fiind un permanent pericol pentru sănătatea lucrătorilor de acolo şi cum pentru terminarea noului Palat de Justiţie ar fi fost nevoie de 7-8 milioane lei, unul dintre consilierii judeţului a propus ca judeţul să cedeze Primăriei actualul local al Tribunalului, iar cu preţul rezultat din vânzare să se asigure terminarea construcţiei.

 Problema terenului

Anul 1923 aducea şi înţelegerea între Prefectură şi Primărie pentru terenul noii construcţii. Astfel, la 26 noiembrie 1923, se întocmea un contract de schimb între Primărie şi Prefectură pentru locul din fostul Obor, "unde se construieşte azi Palatul de Justiţie", dat de Primărie în schimbul localului Şcolii de Meserii din Calea Văleni cu întreg locul şi cu toate construcţiile şi îmbunătăţirile aflate pe el. Terenul avea o suprafaţă de 8800 mp, fiind în P-ţa Mare Obor, între strada Lipscani, strada Pescăria Veche, strada Constanţei prelungită şi Calea Câmpinii.

 Execuţia lucrării. Contracte de întreprindere.

 Generale

 Arhitectul Ernest Doneaud întocmea la 1929 o listă cu antreprenorii pentru care s-au emis ordine de plată în perioada 1923-1929 astfel: Niculescu, Niculescu şi Mititelu, Mititelu, Mititelu şi Irineu, Pedrazolli (Uniunea Generală a Micilor Meseriaşi din Bucureşti, fraţii Pomponiu, Societatea Electro-tehnica, fraţii Vidali, Schulzer Freres.

 Lucrările de zidărie

 Au fost date în execuţie antreprizei ing. I. Mititelu prin Contractul de întreprindere încheiat la 1 iulie 1927 cu Prefectura Prahova pentru continuarea lucrărilor de zidărie la construcţia Palatului de Justiţie din Ploieşti, conform ofertei aprobate, cuprinzând zidăria, beton armat, rampele etajului conform devizului din 23 martie 1927. Condiţiile execuţiei erau cuprinse în contractul 12 mai 1924. Termenul de execuţie al acestei lucrări era 15 octombrie 1927. La 15 februarie 1928, un referat al avocatului judeţului cu privire la lucrările efectuate la Palatul de Justiţie amintea: la 2 mai 1924, se încheia contractul de întreprindere între Prefectură şi ing. I. Niculescu şi I. C. Mititelu pentru construcţia de zidărie şi beton armat la etajul Palatului de Justiţie cu obligaţia finalizării lucrării la 30 noiembrie 1924, dar lucrarea a continuat până în mai 1925 când a încetat; la 22 decembrie 1925, se făcea recepţia definitivă la zidărie, beton armat etajele I şi II; la 16 august 1927 se încheia un contract de întreprindere pentru continuarea lucrărilor de zidărie, beton armat cu recepţie provizorie la 21 octombrie 1927. La 31 octombrie 1928 Ploieşti, cei doi arhitecţi aratau că de la 21 octombrie 1927 trecuse un an, după cum cerea caietul de sarcini de la Ministerul Lucrărilor Publice, aceste lucrări fiind considerate recţionate definitiv.

 Lucrări de construcţie a acoperişului şi învelitorii

 Aceste lucrări au fost date în întreprindere Uniunii Generale a Micilor Industriaşi şi Mari Patroni de toate breslele din Romania Mare, Bucureşti, B-ul Elisabeta 17 şi 25, prin Contractul de întreprindere din 25 martie 1925 încheiat cu Spirea N. Sorescu, prefectul judeţului Prahova, antrepriză care avea să obţină lucrări şi la construcţia viitoarelor Hale Centrale din Ploieşti. Antrepriza trebuia să execute lucrările de construcţie a acoperişului şi învelitoarei noului Palat.

Termenul de predare al lucrării era stabilit la data de 30 octombrie 1925. Se pare că între această antrepriză şi Prefectură au intervenit, în cursul colaborării câteva probleme deoarece, la  26 august 1927, se încheia un act de tranzacţie între I. Mihăileanu în calitate de Prefect al judeţului Prahova şi Uniune, încheiat pentru "a stinge diferendul existent între părţi izvorât din executarea contractului de întreprindere al învelitoarei Palatului de Justiţie din Ploieşti, încheiat la 4 aprilie 1925. Uniunea se angaja să termine executarea învelitoarei la 31 octombrie 1927.

 Tencuieli exterioare

Contract de întreprindere (Ploieşti, 12 septembrie 1927) între I. Mihăileanu, prefectul judeţului Prahova şi inginerii I.C. Mititelu şi D. Irineu, Bucureşti, Calea Griviţei 36, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de tencuieli exterioare la Palatul de Justiţie din Ploieşti în valoare de 4.672.519. Termenul de executare al lucrării era stabilit la 30 mai 1928.

 Tâmplărie exterioară

 Contract de întreprindere (23 septembrie 1927) între I. Mihăileanu, prefectul judeţului Prahova şi inginerii L. şi G. Pomponiu, Bucureşti, prelungirea Aleea Blank A21, pentru darea în întreprindere executarea lucrărilor de tâmplărie exterioară necesară la Palatul de Justiţie din P-ţa Mare (Obor). Lucrările urmau să se execute în conformitate cu planul şi devizul întocmit de arh. E. Doneaud şi caietul de sarcini întocmit de arh. diriginţi E. Doneaud şi Toma T. Socolescu, care aveau valoarea de 8138458 lei (- rabatul de la licitaţie de 26,75%). Plata avea să se facă prin ordonanţe de plată asupra casei judeţului, treptat, odată cu derularea lucrărilor pe baza situaţiilor sau procese verbale de recepţie provizorie şi definitivă întocmite de arhitecţi însărcinaţi cu supravegherea lucrărilor.

Lucrarea trebuia începută imediat şi era prevăzută să fie terminată la 23 ianuarie 1928, adică 4 luni de la încheierea contractului, 23 septembrie 1927, "afară de tocurile care  se vor preda după o lună pentru etajul de sus şi de două luni pentru etajele celelalte".

Preţul din deviz cuprindea furnitura, transportul, manipularea şi aducerea pe şantier şi depozitarea în locul indicat de arhitecţii diriginţi, a tuturor materialelor confecţionate.

 Tencuieli interioare

 Contract de întreprindere (Ploieşti, 17 septembrie 1928) între I. Mihăileanu, prefectul judeţului Prahova şi inginerii (antrepriza) I. C. Mititelu şi D. Irineu, Bucureşti, Lahovari 48, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de tencuieli interioare la construcţia Palatul de Justiţie din Ploieşti.

Lucrarea trebuia să se încheie odată cu încheierea campaniei de lucru pe anul 1928.

 Instalaţii (canalizare, încălzire centrală, ventilaţie)

 Contract de întreprindere (Ploieşti, 9 august 1928) între I. Mihăileanu, prefectul judeţului Prahova şi Cassa Schulzer Freres, Bucureşti, strada Dim. A. Sturdza 17, reprezentată prin ing. Efim Romanoski pentru darea în întreprindere a lucrărilor de instalarea încălzirii centrale şi ventilaţie la noul Palatul de Justiţie din Ploieşti la preţul total de 14.410.750.

Se specifica faptul că instalaţia trebuia să se execute cu monturi şi material de primă calitate ca model pentru execuţia calitativă fiind instalaţiile efectuate la centrala din Paris şi Zurich, pe care casa Schulzer Freres le-a dat ca referinţa la 1914. Instalaţia de încălzire cu apă caldă era prevăzută să fie gata după 6 luni de la semnarea contractului, iar pentru terminarea definitivă a instalaţiei cuprinzându-o şi pe cea de ventilaţie termenul se putea prelungi cu până la 10 luni, socotindu-se că lucrările de zidărie şi construcţie de la Palatul de Justiţie vor fi gata şi nu vor stânjeni lucrările de instalaţii. Contract de întreprindere lucrări (Ploieşti,9 august 1928), între I. Mihăileanu, prefectul Judeţului Prahova şi Cassa Schulzer Freres, pentru lucrările de instalarea încălzirii centrale şi ventilaţie la Palatul de Justiţie din Ploieşti (licitaţia s-a ţinut în 1914). Instalaţia de încălzire cu apă caldă trebuia să fie gata la 6 luni după încheierea contractului şi pentru terminarea întregii instalaţii cuprinzând şi ventilaţia termenul putând fi prelungit cu 10 luni de la semnarea contractului. Contratului i s-au adus câteva observaţii la 28 noiembrie 1930. Un nou contract cu aceeaşi vestită firmă se încheia la 25 octombrie 1928, pentru darea în întreprindere a lucrărilor pentru instalarea conductelor de canalizare şi apă, adică a conductelor de scurgere şi de aerisire, conductelor de apă rece şi conductelor pentru instalaţia de hidranţi în valoare de 2761988 lei. Termenul de executarea a acestor lucrări a fost stabilit la 6 luni de la semnarea contractului. La 18 decembrie 1930, se încheia un proces verbal de recepţie întocmit de cei doi arhitecţi la lucrările suplimentare executate de cassa Schulzer Freres la Palatul de Justiţie, încălzirea celor 3 scări dosnice, furnizarea şi montarea a 100 grilaje de ventilaţie cu dispozitivele lor de fixare şi grilaje pentru WC;  Instalaţia sanitară la Palatul de Justiţie a fost de asemenea executată de Soc. anonimă Schulzer Freres. La 26 noiembrie 1930, se făcea prima probă la instalaţia de încălzire centrală la Palatul de Justiţie.

 La 9 aprilie 1932, arh. Ernest Doneaud şi alţii, prin comisia de recepţie definitivă a lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală şi ventilaţie la Palatul de Justiţie arătau: contractul fusese încheiat în 14 iunie 1914 cu firma Schulzer Freres şi Prefectura Prahova, un alt contract fusese încheiat în 9 august 1928, iar procesul verbal de recepţie provizorie a fost încheiat la 18 decembrie 1930.

 Tâmplărie, mozaic, pardoseli

 Contract de întreprindere (Ploieşti, 29 august 1930) între I. Mihăileanu, prefectul judeţului Prahova şi inginerii I. C. Mititelu şi D. Irineu, Bucureşti, Lahovari 48, pentru darea în întreprindere, în urma licitaţiei, a lucrărilor de construcţie parţială la noul Palatul de Justiţie aşezat în Piaţa mare, Obor, şi anume: lucrările de tâmplărie, mozaicul la pardoseli, parchete, marmură şi granit, fier forjat, trotuare şi vopsitorie.  Contract de întreprindere din 22 august 1931 între Prefectură şi antreprenorul arh. M. Romaşcu pentru lucrări executate şi materiale la continuarea lucrărilor Palatului de Justiţie: diverse tencuieli şi zidărie, mozaicuri, parchete de stejar, vopsitorie, tâmplărie, marmoră, trotuare, fier forjat, canalizare, pavaj.

 Trotuare, pavaje

 Contract de întreprindere din 21 septembrie 1931 între Prefectura Prahova şi arh. M. Romaşcu antreprenor pentru lucrările: trotuare asfalt şi pavaje bazalt natural cu rosturile necesar de asfalt la Palatul de Justiţie în valoare de 335.000 lei

 Racordarea la conducta publică

 A fost realizată de Antrepriza de lucrări publice şi particulare Traian Nicolau, Ploieşti, str. Tomoroveanu 3 (pentru lucrări de apă, gaze, canal etc.) în septembrie 1931

 Luminatoarele

 Pentru executarea luminatoarelor din monumentala Sală a Paşilor Pierduţi s-a încheiat 4 august 1931 un contract cu ing. S. E. Bauberger, din Bucureşti. Contractul de întreprindere prevedea executarea de către ing. S. E. Bauberger a luminatoarelor din Sala paşilor pierduţi de la Palatul de Justiţie, în suma de 1.015.173 lei, după planurile, devizul şi caietul de sarcini general al Ministerului şi special al lucrării. Lucrările trebuiau executate "conform regulilor artei şi aprobărilor date de arhitectul diriginte Ernest Doneaud"; "materialele vor fi de primă calitate şi montate cu cea mai mare îngrijire" . Furnizorii de materiale şi servicii către firmele angajate la construcţia noului Palat de Justiţie conform facturilor înregistrate de respectivii antreprenori:

        Factură din 26 februarie 1932, de la arh. Ing. Aug. Schniedigen, întreprinde lucrări de decoraţii interioare, către ing. Irineu, pentru lucrări de marmoră executate la Palatul de Justiţie Ploieşti;

        Factură din 1 martie 1932, de la Gh. Ionescu & V. Valea, magazin de firărie, Bucureşti, către arh. Ernest Doneaud pentru produsele: scherlack orange, broaşte, drucăre, balamale fier;

        Factură din 1 martie 1932, de la Gh. Vasilescu "La trenul cu var", Ploieşti, Piaţa Obor, către arh. Ernest Doneaud, pentru produse: mozaic alb, mozaic în culori, mozaic roşu (factură din 20 august 1931);

        Factură din 10 martie 1932, de la "Marile Depozite de Cherestea şi Fierărie" Gh. Bărbulescu, furnizorii Curţii Regale, adresa Ploieşti, Calea Câmpinii 64 şi Calea Oilor 114-118, către arh. Ernest Doneaud, pentru produsele: parchet stejar;

        Factură din 24 iulie 1931, de la "La leul" a lui Nae Inpcianu, Ploişti, Piaţa Fructelor, "Uleiuri vegetale, lacuri, vopsele şi produse chimice - Carpaţi" către arh. Ernest Doneaud, pentru produsele: ipsos albastru, săpun moale, humă obişnuită, clei francez, ocru roşu I-a, ocru galben, gumă arabic, minium plumb I-a, vopsea galben închis, deschis, ulei I-a, ocru galben;

        Factură din 24 iulie 1931, de la "Zimmer & Co.", furnizorii Curţii Regale Ploieşti, P-ţa Fructelor 2, "Societate anonimă română pentru industrie şi comerţ uleiuri vegetale şi produse chimice", către şantierul Palatului de Justiţie Ploieşti, pentru produsele: amoniac, Scherlack, ceară de albine, ulei olamdez, pensule etc;

        Factură din 25 iulie 1931, de la "Atelier de construcţii în fier Costică Mihoci", Bucureşti, strada Popa Nan 115, către ing. D. Irineu, pentru produsele: uşi de fier la casa cazanelor;

        Factură din 26 iulie 1931, de la C. Finger, Ploieşti, G. Gr. Cantacuzino către ing. D Irineu, pentru produsele: burlane fontă la baza burlanelor de acoperiş turnate după model;

        Factură din 12 august 1931, de la "RECOMIN", reprezentaţa comercială şi industrială J. Kulmann, Bucureşti, strada Câmpineanu către arh. Ernest Doneaud pentru produsele: voreibere, şuruburi etc.

 Mediatizarea construcţiei Palatului de Justiţie din Ploieşti

 În anul 1925 Belu Emanuel, antreprenor al Cinematografului Regal Ploieşti, a realizat filmul "Festivităţile din 28 iunie 1925" cu ocazia punerii pietrei fundamentale la Palatul de Justiţie, Şcoala Comercială şi revizuirea lucrărilor de canalizare a oraşului Ploieşti, în prezenţa domnului Prim Ministru Ionel I. C. Brătianu. La 30 iulie 1925 (27 iulie 1925), Prefectul de Prahova se adresa Ministerului de Interne pentru creditul extraordinar de 14625 bani care avea să servească la plata a jumătate din costul filmului, cealaltă jumătate fiind achitată de Primăria Ploieşti.

 Inaugurarea Palatului

 Inaugurarea Palatului de Justiţie de la Ploieşti a avut loc în ziua de sâmbătă, 26 noiembrie 1932, în prezenţa M.S.R. Regele Carol al II-lea. Gustarea servită în acea zi fusese asigurată de Restaurantul Berbec, Ploieşti, P-ţa Unirii 2, fiind alcătuită din: 46 sticle de şampanie, 50 sticle vin, 50 sticle Apolinaris, 40 sticle Borvis, 250 bucăţi sanviciuri cu icre negre, 200 bucăţi şuncă, 200 pateuri, 5 Kg saleuri, 4 Kg pişcoturi care au făcut 29.500 lei.